Seductia trupului

Video

Documentar

Bardo Thodol - Cartea tibetana a mortilor

Index Articole
Bardo Thodol - Cartea tibetana a mortilor
Pagina 2

Pagina 2 din 2

Zeitatile teribile apar acum in fata ta.
Ele sunt prezenta intelepciunii tale, forma vie a propriei tale treziri. Recunoaste-le ca o reflexie a propriei tale minti. Recunoasterea si eliberarea sunt simultane.

Noi toti simtim scantei de furie, scantei de pasiune, accese de gelozie, scurte momente, dar din aceste seminte, crestem pentru a deveni o femeie furioasa sau un barbat gelos.
Obisnuim sa spunem: “asa sunt eu” si ne purtam in consecinta.
Dar acestea reprezinta doar mastile noastre, iar noi uitam ca le purtam. Fugim de cele pe care le poarta altii.
Fac oare aceste zeitati teribile cu adevarat parte din noi? Da, si din aceasta cauza este imposibil sa fugim de ele. Ele sunt acuitatea propriei noastre claritati. Toate se afla in mintea noastra, dar totusi este greu sa nu le gasim terifiante. Poate ca ele inteleg de ce noi fugim mereu.
Atunci, impreuna si in acelasi timp, zeitatile pasnice si cele teribile apar dinaintea muribundului umpland tot spatiul. Daca el nu le recunoaste ca fiind propriile sale proiectii atunci ele se transforma in imaginea terifiantului Zeu al Mortii cu ochi de sticla. Si acesta este o proiectie a sa, dar daca el nu accepta aceasta, frica si zbuciumul sau il vor face sa pribegeasca cuprins de groaza in Bardo al renasterii.
El tot nu poate inca sa isi recunoasca natura fundamentala. Acum el paraseste bardo al naturii mintii, este din nou pierdut si pribeag si acum cauta sa puna capat suferintei prin renasterea intr-un loc palpabil si familiar.
Acum in Bardo al renasterii toate simturile sale devin extrem de acute si constiinta sa este asemeni unui corp fara materie. In acest corp defunctul poate calatori cu ajutorul unui gand oriunde, ca si cum ar avea puteri miraculoase, el poate strabate muntii sau inconjura universul, el poate patrunde oriunde, dar nu se poate odihni nicaieri. In suferinta calatoriei fara sfarsit gandul renasterii promite o mare mangaiere.

O, Sering sung-den, asculta cu atentie, chiar daca iti poti vedea familia, ei nu stiu ca tu esti inca acolo cu ei, desi poti sa mergi oriunde doresti, nu poti sa incetinesti, esti pur si simplu purtat de curentii sperantei si ai fricii asemeni unei frunze moarte purtate de vant.

Incapabil inca sa-si recunoasca propria natura, furia, dorinta si confuzia devin din ce in ce mai intense si sfarsesc prin a-i aparea ca intregi taramuri in care se poate opri si locui.

O, Sering sung-den, acum toate gandurile disperate sunt percepute ca umbre, fiare si armate de demoni. Te vei misca inainte si inapoi, spre orice apare.
Imaginea corpului trecut devine palida iar imaginea corpului viitor clara. Orice nastere pare mai buna decat suferinta de acum.

Sering sung-den, aceasta va fi ultima ta sansa pentru ca mintea ta lacoma sa se dizolve complet, fie ca te nasti ca zeu, ca om sau ca animal, fie ca esti o fantoma infometata, un zeu gelos sau o fiinta a iadului vei suferi din nou tormentele inevitabile ale vietii si mortii.

Sering sung-den, asculta cu atentie, te afli acum pe calea spre renastere. Alege cu atentie locul unde urmeaza sa te nasti. Dintre toate posibilitatile pe care le ai, alege o nastere umana buna, intr-un loc bun, astfel incat sa poti continua pe calea recunoasterii propriei tale minti.
Chiar daca esti disperat sa gasesti un camin, o pestera intunecata dintr-o padure poate conduce la o nastere pe taramul animalelor.

Chiar daca esti consumat de dorinte, taramul fantomelor infometate este o salbaticie nesfarsita in care viata este condusa de foame si de sete.
Furia, mania si ostilitatea deschid toate imaginile infernului. Zeii pot avea toate placerile simturilor dar moartea ii ia prin surprindere, asemeni unui miros neplacut adus de briza verii. Linisteste-ti mintea, evita extremele placerii si ale suferintei si naste-te acolo unde vei putea recunoaste esenta luminoasa a propriei tale minti.

<< Inapoi - Inainte