Jessica ştie că este o femeie senzuală şi foloseşte eficient această tehnică a seducţiei atunci când se întâlneşte cu un bărbat. Cu toate că nu este foarte atractivă, ea cunoaşte semnificaţia cuvintelor Katherinei Hepburn, "o femeie adevărată ştie mai multe despre bărbaţi decât frumuseţea pe care le-o oferă".

Folosindu-se de această putere a seducţiei, Jessica avea avantajul că la întâlnirile la care participa stârnea interesul şi competiţia, mai ales când privea un bărbat plăcut. Se aranja încetişor pe tocurile ei înalte în timp ce privea drept în ochi pe bărbatul care o interesa. Jessica ştia că bărbatul prudent, mai precaut, este mai greu de cucerit şi era mult mai interesată atunci când îşi exersa rezervele. Îşi schimba privirea când el o fixa drept în ochi, apoi, în timp ce le îşi retrăgea privirea, folosea această secundă pentru a-l urmări cu coada ochiului, fără să-l copleşească.

Gândind astfel despre ea însăşi şi având acea naturaleţe senzuală, Jessica degaja un adevărat magnetism seducător. Peg Bracken, în cartea sa publicată în 1969, I Hate to Cook Book, semnalează şi explică marea diferenţă dintre o privire elegantă, distinsă şi cea încărcată de senzualitate. "Privirea asta sălbatică, vlăguită, atrage multe femei, însă nu şi pe bărbaţi." Jessica mai adaugă înfăţişării ei atractive şi alte elemente; nu purta sutien sau pantaloni. Ea ştie că bărbaţii pot intui corpul dezbrăcat la unei femei, cu toate veşmintele pe care le poartă. Oricum, mesajele erotice ale seducţiei pot fi trimise prin modalităţi extrem de multiple.

Şansa ei a fost descoperirea modului de a fi femeie şi cât este de important. Dacă ea recurge la o astfel de manieră, pe care un bărbat o poate interpreta ca pe o mângâiere, atunci şi interesul lui va fi mai mare pentru ea.

Însă, această aparenţă nu trebuie să ne conducă cu gândul doar la pat.